joi, 23 martie 2017

Mixfader - DJ la purtător

   Încă de când am pus mâna pentru prima dată pe un pick-up, m-am îndrăgostit fără drept de apel de feeling și de sound. Așa că de câte ori am avut ocazia ca DJ, am mixat „pe plăci”, chiar dacă aveam câteva și acelea cu muzică de club mai veche. Mi-am promis chiar că o să îmi iau un pick-up cu care să mă „joc” din când în când acasă.
   N-am reușit să îmi iau pick-up încă, dar am descoperit zilele trecute o aplicație foarte tare, care mi-a mai potolit un pic setea de DJ-ală și de vinil în special.
   Aplicația se numește sugestiv Mixfader DJ - digital vinyl și este disponibilă atât pentru iOS cât și pentru android. În trecut am mai încercat alte aplicații asemănătoare (al căror nume îmi scapă acum), însă aceasta e de departe cea mai reușită. Ca dovadă, de aproape o săptămână o folosesc zilnic.
   Ce face Mixfader DJ ?
   Pe scurt, te ajută să faci scratch-uri „like a PRO” direct de pe telefon sau tabletă; iar pentru asta ai 2 sample-uri de beat plus 2 pack-uri de efecte pentru scratch incluse. Aplicația conține și efecte (Flanger, Reverb, Phaser etc) sau posibilitatea de a seta cue-uri sau loop-uri pe diverse pasaje de beat/efect. O poți personaliza după bunul plac din setări, poți regla volum și pitch individual pentru fiecare player (A și B), însă partea cea mai tare este că o poți folosi alături de un device care să ducă mixatul cât mai aproape de realitate - Mixfader, primul fader portabil wireless din lume. Practic este un fader ca cel pe care îl întâlnești la mixerele de dj, dar fără cabluri.
     Device-ul are un acumulator ce îi asigură o autonomie de aproximativ 20 de ore (se încarcă într-o oră) și se conectează la telefon, tabletă sau pc prin Bluetooth.
    Odată ce l-ai conectat, poate începe distracția, căci nimic nu te mai poate opri să faci scratch-uri sau să mixezi ca idoli tăi. Desigur că pentru asta trebuie ceva practică, iar dezvoltatorii aplicației chiar au inclus în ea câteva tutoriale video din care te poți inspira.
    Personal am folosit aplicația fără fader și, chiar și așa, mi-a plăcut foarte mult. Fader-ul are un preț decent pentru posibilitățile pe care le oferă - 129 $ pe site-ul producătorului sau aproximativ 570 ron pe Thomann.
    Detalii amănunțite despre Mixfader găsiți pe site-ul producătorului, iar clipuri demonstrative sunt din belșug pe Youtube.
    Să auzim de bine!



vineri, 17 martie 2017

Scurt review img Stage Line MD-4800 & MD-480

   După cum scriam într-un post anterior, pasiunea pentru muzică a apărut cu mult timp înainte de cea pentru fotografie. Mai precis, undeva prin 1994. De atunci am ascultat multă muzică redată pe diferite sisteme și suporturi, de la casetă la miniDisc sau mp3-player.
   Când vine vorba de ascultat muzică, primele lucruri la care te gândești sunt căștile și boxele. Pentru că astăzi am avut ocazia să testez o pereche de căști, m-am gândit că n-ar fi rău să vă împărtășesc și vouă din experiența cu ele.
   Așadar, vorbim despre img Stage Line MD-4800, o pereche de căști cu denumire pompoasă și cu specificații pe măsură. Ok, avem specificații bune, dar cum sună?
De asta am fost curios și eu, iar, pentru a mă edifica, le-am testat în diverse situații. Prima dată le-am conectat la telefon, de pe care am redat o piesă de pe Youtube. Prima impresie a fost una bună, iar la o comparție cu mai vechile MD-480, tot de la Stage Line, am sesizat mici diferențe.
   Le-am conectat apoi la amplificatorul de căști din radio și am ascultat în paralel câteva piesa de la radio și de pe Youtube. Ba chiar am făcut și o intervenție live cu ele (MD-4800). Trebuie să recunosc că nu prea m-am simțit confortabil cu ele, dar, poate, asta are legătură cu faptul că m-am obișnuit cu celelalte. La audițiile în paralel s-a simțit clar diferența dintre ele, în sensul că MD-4800 au un bass ușor mai pronunțat față de MD-480, dar partea de medii este undeva în spate, nefiind foarte bine definită. Înaltele mi s-au părut echilibrate. Nici stereofonia nu este foarte bine definită la aceste căști, dar asta contează mai puțin dacă le vei folosi mai ales în club/pub ca DJ. Până la urmă asta este și destinația pentru care Monacor/Stage Line au conceput MD-4800, lucru întărit de specificațiile producătorului.
    Tot din speficații aflăm că MD-4800 sunt dotate cu magneți de neodynium și driver de 50mm. Volumul este unul decent, ușor mai ridicat față de MD-480 (300mW vs 200mW), ceea ce iarași ajută un DJ. Și cablul fix de 3 metri este de ajutor unui DJ, la fel ca și design-ul și modularitatea căștilor, MD-4800 având cupe pivotatnte într-o singură direcție. Apropos de design ... ceva îmi aduce aminte de celebrele HDJ-1000 de la Pioneer.
    Deși am avut rezerve în ceea ce privește plierea pe cap și urechi, MD-4800 stau foarte bine pe cap, fiind realtiv ușoare și fixându-se destul de bine pe urechi, pentru o bună izolare față de zgomotul ambiental. Nu insist pe celelalte specificații pentru că sunt disponibile pe site-ul producătorului și pentru că m-am gândit că e mai important să aflați cum se aud.
    Ca și concluzie, aș spune despre MD-4800 că sunt o pereche de căști decente și chiar corecte pentru prețul lor (115 RON la prietenii de la Expert Music), fiind recomandate în special DJ-ilor mai noi sau mai vechi. Pot fi folosite și pentru audiție, dar detaliile nu vor surprinde.
    Pentru audiție și alte situații, recomand MD-480, căști de care sunt foarte mulțumit și acum (raport calitate-preț), după vreo 2 ani de folosire zilnică. Acestea au un sunet mai echilibrat, cu medii ce aduc sunetul „în față” și cu bass și înalte suficient de pronunțate ca să creeze o experiență audio plăcută. De asemeni,la MD-480 și stereofonia este mai pronunțată față de MD-4800. Un dezavantaj pentru MD-480 ar fi cablul de 1.2 metri fix, care în timp își pierde din elasticitate. Deși au cupele mai mici față de MD-4800 (cu driver tot din neodynium de 38mm), MD-480 izolează și ele destul de bine și se pliază confortabil pe cap, fiind sensibil mai ușoare (150 grame vs 255 grame MD-4800). În timp au cedat ornamentele laterale argintiu-satinate, iar îmbrăcămintea cadrului metalic (a benzii de cap) a crăpat în partea superioară pe interior. La fel s-a întâmplat și cu unul din padurile căștilor. Însă niciunul dintre aceste aspecte nu a afectat utilizarea lor.
     În loc de încheiere vă recomand cu căldură ca, atunci când vreți să vă cumpărați o pereche de căști mai scumpe sau mai ieftine, să căutați cât mai multe referințe despre ele și, în măsura posibilităților, să le testați înainte de a le cumpăra, pentru că cee ce place altuia, ție s-ar putea să nu-ți placă.
     Audiții plăcute și alegeri inspirate!



marți, 14 martie 2017

A fost odată 4G

     Experiența mea cu internetul mobil începea pe undeva prin 2003, pe când foloseam un Nokia 5100, care avea port IR cu ajutorul căruia îl conectam la laptop și astfel aveam internet cam pe oriunde era semnal. Mă rog ... conexiune la internet, pentru că despre viteză nu putea fi vorba. Dar așa cum era, internetul de atunci era mai bun decât nimic.
     Astăzi deja vorbim de 4G sau chiar 4G+, un internet ce teoretic ar trebui să ajungă la viteze de până la 300mbps. Am zis „wow” când am citit prima dată despre treaba asta și am zis să și testez. Așa că am mers la 2 dintre cei mai importanți operatori de telefonie, solicitându-le o soluție pentru a putea testa echipament 4G acasă. Pentru că de ceva vreme m-am mutat într-o zonă din afara orașului unde nu sunt foarte multe soluții de conectare la internet, m-am gândit să încerc una din variantele 4G.
    Am mers prima dată la Vodafone, care mi-au oferit pentru test un modem portabil Vodafone Hotspot R216. Device-ul e mic (aproximativ de dimensiunea unui card bancar), elegant, are acumulator de 1500mAH și este compatibil 4G (viteze de până la 150mbps).
    Avantajul e că îl poți lua cu tine oriunde, având o autonomie de aproximativ 1/2 de zi (cel puțin în testele mele). Chiar și așa, când se descarcă, îl poți conecta la laptop ori PC sau îl poți ține la încărcat non-stop la priză (cee ce nu e recomandat pentru acumulatorul său). Oricum, dacă se instalează aplicația Vodafone Mobile Wi-fi Monitor (utilă și pentru monitorizarea traficului), vei fi avertizat când bateria ajunge la 10% din capacitatea sa.
     Cu acest modem am avut semnal Wi-fi în toată casa (2 nivele), iar viteza a fost oarecum mulțumitoare având în vedere zona (aproximativ 2,4 km de oraș). În testele efectuate cu aplicația Speedtest am obținut viteze cuprinse între 19 și 21Mbps la download și până la 25Mbps la upload.  În oraș, cu același modem, nu am reușit să depașesc 36Mbps la download. Ca idee, în urmă cu un an, reușeam să obțin cu un telefon compatibil 4G o viteză de 70-75Mbps. Am returnat modemul a 2-a zi, pentru că nu am fost pe deplin mulțumit de viteză și de tarife și condițiile operatorului. Ar mai fi de adăugat că Vodafone oferă posibilitatea contractării unui abonament cu router stand-alone(fix) și cu viteză de download  promisă de până la 50Mbps. L-am testat în magazin și am obținut o viteză de 45Mbps, ceea ce mi se pare mai aproape de ceea ce am nevoie. Însă, atât aici cât și la cealaltă opțiune de conectare, traficul este limitat la 100Gb/lună, ceea ce pentru unii ar putea fi de ajuns.
     Următoarea oprire a fost la Orange, acolo unde aveam și varianta contractării unui pachet internet + TV satelit la vreo 80 de lei /lună. Deși prețul pare avantajos, am zis că nu aleg nimic până nu testez. Despre satelit știam că e ok de la vecinul meu, însă cu internetul a trebuit să mă conving singur. Așa că am mers într-un Orange Shop, am semnat un contract ce includea atât internet 4G, cât și Tv satelit, urmând ca, în maxim 48 de ore, dacă nu sunt mulțumit, să pot rezilia contractul fără obligații. În scurt timp am plecat din shop cu modemul (Huawei B310), pe care abia am așteptat să îl testez acasă.
     Însă rezultatele au fost mult sub așteptări; cu greu am reușit să obțin în teste viteze de 14mbps la download. În rest, de cele mai multe ori viteza se situa pe la 7-8mbps. Chiar și așa viteza din teste oscila foarte mult și uneori a scăzut până sub 1Mbps, făcând utilizarea aproape imposibilă. A fost nevoie de un restart al router-ului pentru a putea fi folosit în condiții optime, dar, chiar și așa, viteza nu a depăși valorile de mai sus. Toate acestea, completate de faptul că semnalul Wi-fi nu era chiar strălucit plus semnalul 4G care scădea în loc să crească atunci când conectam antena inclusă în pachetul modemului, m-au făcut să returnez router-ul a doua zi, deși aveam posibilitatea de a-l păstra pe durata unui week-end.
     Poate ai fi tentat(ă) să spui că m-am pripit și nu am făcut teste în condiții diferite ... M-am convins că nu a fost așa după ce am testat viteza 4G de la Orange folosind un telefon compatibil. Rezultatele au fost similare cu cele ale router-ului, deși, de data asta, eram chiar în oraș.
     De la ceilalți operatori (Digi și Telekom) n-am testat nimic pentru că mi s-a spus că în zona unde locuiesc nu este semnal 4G.
     Concluziile le las în seama voastră. Eventual, dacă aveți valori mai bune în teste, le aștept aici într-un comentariu.
     Nu am scris postarea la sugestia vreunei companii de telefonie sau cu părtinire pentru alta; am vrut pur și simplu să-i ajut pe cei aflați în situația mea să facă o alegere. E posibil ca testele mele să nu fie cele mai concludente, însă este cât se poate de clar că rețelele 4G din România sunt supra-aglomerate (din ce în ce mai mulți români folosesc terminale 4G) și de aici vitezele scăzute.
     Spor la navigat și testat!
    

joi, 16 februarie 2017

Bucuriile lui 2016

   Anul pe care l-am lăsat în urmă de mai bine de 1 lună și jumătate s-a încheiat cu 2 realizări fotografice de excepție :
   Prima a fost apariția și primirea albumului „Culorile Ortodoxiei”, editat de asociația ORTHNET, cu binecuvântarea Mitropoliei Ortodoxe a Poloniei.
2016 a fost anul dedicat României, astfel că ediția de anul trecut a albumului a reunit câteva din cele mai reprezentative fotografii cu biserici, mănăstiri și aspecte de viață creștin-ortodoxă din țara noastră. În anii precedenți acest album a fost dedicat altor țări ortodoxe din zonă.
Fotografiile au fost alese de editori din miile postate de-a lungul ultimilor ani de diverși useri din toată lumea pe site-ul Orthphoto.net. Dintre fotografiile mele, au fost selectate 22, inclusiv fotografia de pe coperta 1 a albumului (vezi foto de mai jos), reprezentând Catedrala Ortodoxă „Nașterea Domnului” din Suceava.
Bucuria acestei realizări a fost imensă, mai ales că este prima notabilă din acest segment.
   
 

   A doua realizare și surpriză a anului trecut a fost să mă număr printre cei 12 câștigători ai concursului Galben, organizat de Nikon România pe site-ul Nikonisti.ro. Totodată, fotografia câștigătoare și-a găsit locul într-una din filele calendarului aniversar „Nikon 2017 – 10 Ani de Nikon în România”. Participarea la acest concurs mi-a adus un obiectiv Nikkor Af-s DX 35mm f1.8 G, acesta fiind și cel mai consistent premiu câștigat de mine până acum în țară.
Mulțumesc și pe această cale organizatorilor și îi felicit pe ceilalți câștigători. 


luni, 13 februarie 2017

Happy World Radio Day!

 
Salutare!
Astăzi este despre radio, pentru că e ziua lui ... chiar internațională. Nu a aparatului de radio (deși face parte și el din poveste), ci a acestui fenomen care împărtășește, prin intermediul undelor, emoție, bucurie, prietenie ... .
Am ales să scriu despre radio, pentru că „el” a fost prima mea „dragoste”, cu vreo 14 ani înainte de fotografie.
Totul începea prin '93-'94 când, împreună cu un vecin, am hotărât să ne facem un radio de bloc, care ulterior a devenit de cartier. Am ales varianta cea mai simplă - am tras fire de la fiecare dintre noi către vecinii dornici să ne asculte nebunia și puneam muzică și informații sau dedicații inregistrate pe casetă. A fost o treabă frumoasă, care din păcate nu a ținut prea mult pentru că, pentru mine, urma clasa a VIII-a și implicit pregătirea pentru admiterea la liceu.
A urmat perioada liceului în care am lăsat-o mai moale în primii ani cu radioul, dar nu ezitam să particip la concursurile de la posturile locale sau naționale. Primul care îmi vine în minte este cel de la un radio local din Câmpulung-Muscel, în care trebuia să propun o piesă favorită, care apoi urma să fie votată de ascultători. Nu mai știu dacă am câștigat sau nu, dar țin minte ce emoții am avut când am fost „live”. Printre colegi devenisem un fel de casetofon ambulant, fiind cumva „celebru” pentru felul cum fredonam hiturile vremii.
În ultimii ani de liceu, m-am ocupat în câteva rânduri de serile de program de la stația de radio a internatului și, tot pe atunci, m-am înscris în fan-clubul unui radio din Pitești. Aici am cunoscut oameni cu un caracter aparte, care au pus umărul, mai mult sau mai puțin la formarea mea de mai târziu.
Nu a trecut mult și deja aveam prima mea emisiune (deși mai corect, în termeni radiofonici, ar fi să îi spun pastilă), iar în 2000 am fost selectat în echipa unui nou radio, tot din Pitești - Muntenia FM.
N-am stat multă vreme aici, pentru că exact acum 16 ani, în februarie 2001 mi se propunea să lucrez la ALPHA Pro, radioul în al cărui fan-club mă înscrisesem cu câțiva ani în urmă. Aici cred că am trăit cea mai frumoasă perioadă din cariera de DJ de radio, fiind locul unde am legat prietenii trainice și unde am avut o interacțiune fabuloasă cu ascultătorii.
De la Alpha Pro am plecat, nu fără regrete, în 2003 la proaspăt apărutul Kiss FM (stația locală din Pitești). Aici am schimbat postul, fiind angajat ca și producer, „titlu” pe care îl păstrez și astăzi.
Accederea într-o rețea națională m-a ajutat să cresc profesional și m-a determinat să fiu mereu competitiv. Însă, fără îndoială, cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat cât timp am fost la Kiss, a fost să o cunosc pe Narcisa, cea alături de care împart, de aproape 10 ani, Fericirea.
M-am întors la programele live în august 2007, când am intrat în echipa Impact FM, un radio regional cu sediul central la Suceava, la care mă găsiți/auziți și astăzi.
Cam asta a fost povestea mea despre radio, ceva ce a început ca o joacă, dar care acum e o adevărată poveste de viață, pe care mă bucur că o pot împărtăși cu voi. M-aș bucura și mai mult dacă și voi - fie foști sau actuali oameni de radio, fie ascultători, mi-ați împărtăși (într-un comentariu) din poveștile voastre cu și despre #RADIO.

vineri, 27 ianuarie 2017

Wellcome Pentax KP! - Update

Revin cu postările pe acest blog după o lungă absență și m-am gândit să fac acest lucru cu un rezumat  sau preview(pentru că review nu se poate numi) al noutăților pe care le aduce proaspăt lansat-ul DLR de la Pentax.
De ce Pentax și nu Nikon, Sony, Canon, Olympus, Fujifilm ... ? Pentru că Pentax a însemnat pentru mine debutul în ”liga serioasă” a fotografiei și pentru că acest brand a dovedit în ultima vreme că poate lansa echipament foto corect (calitate-preț-performanțe) și că nu este cu nimic mai prejos față de colegii de competiție de pe piața aparatelor foto DSLR/mirrorless.

Nu cred că mai este o noutate pentru nimeni faptul că Pentax sau, altfel spus, Ricoh Imaging, are, cel puțin în ultima perioadă o poziție din ce în ce mai solidă pe piața DSLR, ținându-și fanii în priză cu lansări periodice de produse noi.

Una dintre ultimele lansări si, poate surprize, este apariția lui KP, cel mai nou membru al familiei Pentax în format DX.
Da, Ricoh Imaging/Pentax, alege să păstreze deocamdată doar un singur model în format FX - Full Frame (K-1), mizând în continuare pe lansarea unei camere în format crop (DX).
KP nu este doar o altă cameră cu același senzor de 24 de megapixeli (probabil similar cu cel din K-3II), ci marchează debutul unor lucruri noi și a unei noi linii de design. Practic, KP este noul flagship al familiei Pentax, fiind situat între K-1 și K-3II.

Dar, de ce e atât de interesant KP ?
Nu doar pentru că are o altă literă în coadă față de modelele precedente, ci și pentru că arată diferit și mai ales pentru că promite că te va surprinde.
Cu ce ?
Cu noul design, în primul rând, care te duce cu gândul la un mirrorless premium sau la seria A7 de la Sony, de exemplu. Dar nu, KP nu este un mirrorless, ci este un DSLR cu oglindă și vizor optic cu pentaprismă și acoperire de 100%. Apropos de design, acesta poate fi customizat - fie cu cele 3 gripuri opționale de diferite mărimi, care pot fi montate în partea dreaptă a camerei în funcție de preferințe sau situație, fie cu gripul vertical D-BG5 sau alte accesorii pe care le pune la dispoziție producătorul.
Sigur că aspectul exterior nu e (întotdeauna) decisiv în alegerea unei noi camere foto, așă că iată ce mai promite KP :

- După cum aminteam, senzor CMOS de 24.3 megapixeli fără filtru AA
- Procesor de imagine Prime IV, identic cu cel din K-1
- ISO între 100-819.200 (adică wow)
- Sistem de auto-focus SAFOX 11 cu 27 de puncte (din care 25 tip cruce)
- Rafală de 7 cadre/s
- Filmare video Full HD la 30fps, (se pot realiza însă și clipuri 4K de tip time-lapse)
- Obturator mecanic și electronic cu viteze minime de 1/6000, respectiv 1/24000
- Stabilizare de imagine (SR II) pe 5 axe ce include sistemul Pixel Shift Resolution
- Display rabatabil de 3 inch cu rezolutie de 921k protejat cu tempered glass
- Body izolat contra intemperiilor în 67 de puncte
- Rezistent la praf și temperaturi scăzute (până la -10 grade Celsius)
- Slot dublu pentru carduri SD (SDHC,SDXC, Eye-Fi, FluCard)
- Wi-Fi

La o primă vedere a acestor specificații mi-au sărit în ochi valorile ISO și obturatorul dublu, dar nici celelalte nu sunt de neglijat.
Ar mai fi de adăugat că bateria este estimată să ”suporte” până la 420 de cadre fără blitz și 390 cu blitz-ul utilizat în 50% din cazuri. Apropos de blitz, cel integrat desigur, acesta are un număr de ghid de 6, ceea ce nu îl recomandă pentru subiecte aflate la o distanță prea mare. Însă la ce ISO maxim promite KP, e foarte posibil ca blitz-ul său să fie folosit foarte rar.
Probabil că foarte curând vom vedea și primele sample-uri full-size, care ne vor ajta să ne conturăm o părere, însă concluzia finală v-o pot comunica abia după ce îl voi testa personal, lucru ce sper să se întâmple curând.
O concluzie preliminară se poate trage și acum, însă, desigur cu rezervele de rigoare, iar eu cred că acest KP poate face o impresie foarte bună atât printre fanii mărci cât și printre cei care folosesc un alt sistem.
În România, Pentax KP, era disponibil la momentul publicării doar la parteneru oficial al mărcii Focus94, având un preț de lansare de 5799 RON atât pentru varianta neagră cât și pentru cea argintie.
Specificațiile complete ale producătorului le găsiți AICI, iar primele fotografii ale lui KP, tot de la producător sunt mai jos.

UPDATE 1 Februarie
Primele sample-uri oficiale nu au întârziat să apară. Pe site-ul RICOH IMAGING UK se poate analiza un set de fotografii de noapte, trase în intervalul ISO 6400-819.200.
Rezultatele sunt surprinzătoare, și spun asta fără să fiu părtinitor și fără să exagerez. Calitatea este comparabilă cu a unui Full-frame de top, cu un ISO 6400 impecabil și imagini utilizabile, din punctul meu de vedere, până la ISO 102.400 inclusiv. Este foarte posibil să se poată scoate imagini ok din fișiere RAW și la valori mai mari, însă nu în aceleași condiții.
Alte sample-uri fotografiate în diverse situații se pot găsi pe site-ul Ephotozine.com.
Din nou, avem fotografii cu zgomot redus, cu detalii și culori bogate.
Asta mă face să-mi întăresc părerea că Pentax KP va fi un succes și, de ce nu, un etalon pentru APS-C.
Rămâne de văzut cum arată RAW-urile.

duminică, 4 ianuarie 2015

Datini dorohoiene

Vorbeam în postul anterior despre tradiții și despre cât de mult mai înseamnă ele pentru noi. Pentru o bună parte a locuitorilor din Dorohoi, județul Botoșani și din împrejurimi, tradițiile de Anul Nou încă se pastrează și încă se transmit de la o generație la alta. Asta se poate vedea an de an în ajunul Anului Nou, când grupuri de urători din principalele cartiere dorohoiene sau din zonele limitrofe, numite local ”benzi”, vin să-și strige urăturile și să-și etaleze costumațiile sau măștile în cadrul unei manifestări organizate de Primărie la care participă mare parte din localnici și nu numai.
Nu știu sigur dacă această paradă a obiceiurilor sau focul de artificii de după constituie motivul pentru care oamenii - cu mic, cu mare se adună în fiecare an în jurul sediului Primăriei locale, cert este că în fiecare an oamenii se strâng în număr mare acolo. Asta cu toate că, aproape de fiecare dată, benzile merg la colindat prin cartiere, în prima zi a noului an, după ce membrii acestora au petrecut Revelionul prin diverse locuri.
Am urmărit cu încântare aceste parade ale ”benzilor” în ultimii 7 ani, am fotografiat și am mai scris aici despre ele, însă în 2013 am reușit să realizez un foto-reportaj care să mă mulțumească și să reflecte cât mai bine cele întâmplate la Dorohoi.
Mulțumesc pentru sprijin echipei Nikoniști , fără de care acest proiect probabil că nu ajungea să se materializeze.
Vă mulțumesc și vouă - celor care mă urmăriți și mă susțineți!
Tuturor vă doresc un 2015 plin de bucurii !