vineri, 28 aprilie 2017

Lenovo C2 Power - un smartphone cu Vibe pozitiv

Cred că pentru toată lumea Lenovo nu mai înseamnă de mult doar laptopuri și unități de calcul.
De câțiva ani buni Lenovo se identifică și cu unele dintre cele mai interesante smartphone-uri și tablete, câteva chiar emblematice pentru segmentul din care face parte. Și aici îmi vin în minte smartphone-uri ca Vibe X2 sau tabletele din seria Yoga.
M-am gândit să scriu acest review tocmai pentru a-i ajuta pe cei aflați în căutarea unui smartphone corect, la un preț decent. Vorbim, desigur, după cum spune și titlul, de Lenovo Vibe C2 Power.
Primul contact cu un smartphone Lenovo a fost atunci când o prietenă de familie și-a cumpărat un Vibe X2, care mi s-a părut foarte interesant, de care persoana respectivă a fost foarte mulțumită.
De vreo 2 săptămâni am intrat în posesia unui C2 Power, cumpărat de la Flanco. Vă spun mai târziu și de ce de la ei. Mai întâi, haideți să vă spun ce m-a determinat să aleg acest model de Lenovo :
- display-ul, un IPS de calitate (5 inchi, HD) m-a dus cu gândul la un iPhone. Și asta mai ales datorită aspectului dar și a dispunerii meniului (stil iOS);
- camera foto principală (spate), care în pozele de test m-a impresionat;
- specificațiile tehnice (2 Gb RAM, 16 GB ROM, dual-sim, 4G, etc)
- bateria de 3500 mAh, care, teoretic, i-ar asigura o autonomie mai mare.
- accesoriile incluse

Și acum, să intrăm în detalii :

Aspectul
C2 Power (K10a40) are un aspect exterior destul de comun, dar plăcut totodată, nu este la fel de fin ca modelele high-end, însă își reprezintă corect segementul din care face parte. Pe partea frontală găsim sus difuzorul pentru convorbiri, camera frontală, led-ul pentru notificări și senzorii de lumină ambientală și proximitate. În partea de jos se află tastele capacitive neluminate, conturate cu argintiu mat. Pe această parte nu găsești nici un indiciu legat de marcă sau model, însă pe spate lucrurile se schimbă, pentru că pe capac vei vedea, sub led-ul camerei foto logo-ul Lenovo.
Apropos de capacul posterior - acesta prezintă o textură fină menită să sporească aderența telefonului atunci când este ținut în mână. Dar acest aspect este aproape anulat de capacul de protecție din pachet care are un finisaj fără textură ce îl va face alunecos pe anumite suprafețe. Ținut în mână nu mi s-a părut să aibă vreo problemă din acest punct de vedere.
Rămânem la partea posterioară, acolo unde, pe lângă logo-ul producătorului, întâlnim camera foto principală (cu o deschidere destul de mare) însoțită de un blitz led, iar deasupra camerei, în partea dreaptă, se află microfonul secundar, folosit pentru atenuarea zgomotului de fond. În partea de jos a capacului se află decupajul pentru difuzor (da, este doar unul, în ciuda aparențelor).
Partea de conectivitate clasică este minimalistă, Lenovo alegând să doteze C2 Power doar cu portul micro-usb (pentru încărcare și transfer de date), situat în partea inferioară pe mijloc și portul pentru căști (incluse în pachet), situat în partea superioară, de asemeni pe mijloc. Tot în partea inferioară pe ramă este poziționat și microfonul principal.

Display-ul 
... este, după cum spuneam, unul care atrage atenția, fiind unul din cele mai bune IPS-uri pe care le-am văzut pentru acest segment.  Deși vorbim de o rezoluție HD (1280/720) Lenovo C2 Power oferă o experiență plăcută de fiecare dată când e utilizat, având culori suficient de saturate și naturale, contrast bun, dar și o claritate peste medie. Comparat cu un AMOLED, la început am avut senzația că are o ușoară tentă albastră (pe alb), însă, pe măsură ce m-am acomodat nu am mai avut această senzație. De altfel, dacă nu ești mulțumit de culori, contrast sau claritate le poți ajusta din Setări/Afișaj/Mira Vision. Luminozitatea este suficientă pentru utilizarea în zilele însorite.
În momentul cumpărării am testat mai multe modele de la producători diferiți, iar display-ul de la C2 Power mi-a plăcut cel mai mult. De altfel cam tot ce am văzut de la Lenovo mi-a plăcut la acest capitol.
Dacă am vorbit despre display, nu pot să nu vorbesc și despre touch-screen. Despre acesta n-am găsit încă nici o referință legată de felul sticlei. Dar din experiența personală pot spune că aceasta nu se zgârie foarte ușor. Totuși vă recomand să aplicați măcar folia de protecție din pachet, dacă nu chiar una de tip tempered-glass. Per total, touch-ul mi s-a părut destul de sensibil, având uneori rateuri la colțuri. În testul pentru multi-touch, am descoperit că suportă 5 degete simultan, suficiente, zic eu pentru aplicațiile uzuale.


Camerele Foto
... sunt și ele peste media segmentului din punctul meu de vedere.
Mai ales camera principală, cu o rezoluție de 8 megapixeli în format 4:3, respectiv 6 megapixeli în format 16:9 (full-screen) a demonstrat în teste că are culori și detalii bune, cu o compresie moderată, în aproape toate situațiile de fotografiere. Evident, cele mai bune rezultate se obțim în lumină bună, dar nici în lumină slabă nu m-a dezamăgit. Contează foarte mult cum fotografiezi și la ce te raportezi. În testele pentru ISO, am fost mulțumit de rezultate, granulația fiind asemănătoare cu cea a unei camere foto. Dacă ar fi să mă raportez la un DSLR (Nikon D90 de ex), aș putea spune că o fotografie la ISO 1600 făcută cu C2 Power are aproximativ aceeași granulație și aspect cu una făcută cu D90 la ISO 6400. Dar, evident vorbim de un senzor de dimensiuni reduse versus unul de vreo 10 ori mai mare. Apropos de senzorul camerei principale; se pare că acesta este unul SONY, ceea ce explică rezultatele bune ale camerei foto.
Efectele disponibile pentru fotografiere nu sunt foarte multe, astfel că, dacă vrei să fotografiezi altfel poți alege dintre : HDR mode (disponibil în ecranul principal al aplicației pentru cameră), panorama și efecte de culoare (selectabile dintr-un sub-meniu al aceleiași aplicații).
Am testat modul HDR în zile însorite și am fost mulțumit în general de rezultate, recuperând bine detaliile atât din zonele întunecate cât și din cele supra-expuse. Tot despre HDR pot spune că da o tentă albăstruie fotografiilor (comparabil cu aceleași fotografii realizate în modul standard).
Un minus al lui C2 Power este faptul că Lenovo a ales să „îl lase” să filmeze doar HD (1280x720). Pentru asta trebuie selectată din meniul camerei calitatea maximă (fin), pentru că default va fi setată la rezoluție VGA (640x480) (înalt). Detaliile nu sunt la fel de plăcute ca cele din fotografii, dar sunt mai bune față de cele ale unor smartphone-uri din clasa de preț.
Stabilizarea de imagine ajută în situațiile în care nu avem lumină suficientă, însă atunci trebuie să avem mâini destul de ferme. Am reușit să obțin imagini de noapte sau fotografiate în condiții de lumină slabă cu rezultate bune (găsiți mai jos exemple). Evident că blitz-ul e de preferat atunci când nu avem lumină suficientă, dar trebuie ținut cont de faptul că raza lui de acoperire nu este foarte mare.
Camera frontală are 5 megapixeli în format 4:3 și 4 megapixeli în format 16:9 (ecran complet).
Selfie-urile ies destul de bine, cu sau fără beauty mode, având o compresie redusă, culori și detalii plăcute. În „beauty mode” se poate selecta intensitatea „înfrumusețării” dintr-un slider cu 7 trepte. Tot camera frontală are un mod de recunoaștere al sexului și vârstei, plus mod de fotografiere automată la detectarea zâmbetului sau a unor gesturi. Pe mine aplicația camerei frontale m-a făcut mai tânăr de cele mai multe ori, dar n-a reușit să îmi recunoască zâmbetul decât dacă deschideam gura. În schimb la fetița mea declanșa de fiecare dată.
Dacă veți vrea să filmați cu camera frontală, o veți putea face doar la maxim 640x480 (VGA), ceea ce mi se pare ușor depășit. Dar, dacă ținem cont de destinația clipurilor filmate cu această cameră, nu cred că e o problemă foarte mare.

Crop 100% dintr-o fotografie facută cu C2 Power camera principală, fără procesare sau ajustări.
Mai multe fotografii de test găsiți aici : 
Lenovo Vibe C2 Power

Sample-uri video filmate în exterior și în interior :

Bateria
Faptul că acest model de smartphone are „în coadă” sintagma power, are legătură cu bateria, care are o capacitate de 3500 mAh. Cu toate astea, nu mi s-a părut că C2 Power are avea un interval mai lung între încărcări. Practic tot în fiecare seară va avea nevoie de încărcare, cel puțin din experiența personală, în condițiile unei utilizări normale (date/wi-fi non-stop, social media, internet, fotografii).

Procesor, RAM, ROM.
La acest capitol nu voi insista prea mult, pentru că nu sunt genul de utilizator care să aibă nevoie de super-specificații. În ciuda celor (doar) 4 nuclee de 1Ghz, C2 Power se mișcă fluent în majoritatea situațiilor, fiind cu siguranță ajutat de cei 2Gb de RAM (din care mai mereu rămân în jur de 500-900mb liberi). Ca să vă faceți o idee legată de performanțele sale, găsiți mai jos un print-screen cu rezultatul înregistrat într-un test cu Antutu Benchmark.
Cei 16 Gb alocați memoriei interne îi consider arhisuficienți pentru fotografii, clipuri, muzică și orice altceva îți dorești să păstrezi în telefon. Iar dacă vei umple memoria internă, vei putea pune oricând un card micro-SD de până la 32 Gb și asta fără să renunți la folosirea vreunui SIM, pentru că are slot dedicat.
Mai jos scorul înregistrat în Antutu și poziția în clasament.




Conectivitate wireless
Lenovo Vibe C2 Power este dotat cu minimul de conectivitate necesară majorității utilizatorilor : Wi-Fi 802.11 b/g/n, Bluetooth 4.0, GPS cu A-GPS, Radio FM.
Din experiența personală, vă pot spune că nu am întâmpinat probleme cu niciuna dintre aceste conexiuni, fiind mulțumit atât de semnalul wi-fi cât și de fixarea locației prin GPS (atât în interior cât și în exterior). Transferurile prin Bluetooth s-au realizat, de asemeni, fără probleme. Aplicația de radio asigură o recepție bună, chiar și în interior, iar sunetul redat este destul de echilibrat, cu înalte ceva mai pronunțate, aspect pe care îl vei observa și atunci când vei asculta muzică de pe Youtube sau una din piesele favorite.

Apeluri & 4G
La efectuarea și primirea de apeluri nu am sesizat vreo problemă, auzind bine interlocutori și fiind auzit, de asemeni, bine. Telefonul suportă conexiune 4G pe ambele sloturi, însă numai pe una dintre cartele se pot activa datele 4G, cealaltă trecând automat în mod 2G, putând fi efectuate/primite apeluri de/pe ambele cartele. Mai precis, una dintre cartele poate fi folosită doar pentru apeluri, iar cealaltă pentru apeluri și date. Atenția însă la combinația de setări pentru cartele - dacă veți alege apelurile și datele de pe aceeași cartelă, cealaltă va fi scoasă din uz.
Dacă ai o cartelă Digi o vei putea folosi fără probleme în acest telefon, C2 Power suportând banda de frecvență în care operează furnizorul respectiv. Și dacă tot vorbim de cartele, trebuie să știi că acest smartphone suportă în ambele sloturi doar cartele micro-SIM.

Sunetul
... din difuzorul posterior mi s-a părut puternic și destul de clar. Ringtone-urile se aude bine, la fel și muzica. Despre sunetul din căști am vorbit deja puțin mai sus. Ar fi de adăugat faptul că am folosit alte căști decât cele din pachet (unele de cap), pentru o fidelitate mai bună.

Accesorii
La acest capitol, Lenovo stă foarte bine, alegând să pună în cutia lui C2 Power, pe lângă accesoriile indispensabile (alimentator de 2Ah, cablu de date, căști) și un capac de protecție din plastic transparent dur, plus o folie clasică de protecție. Aceste accesorii le consider un bonus și un aspect de luat în considerare, mai ales că te pot scuti de 30-50RON, având în vedere că vorbim despre accesorii de origine.

CONCLUZII

Lenovo Vibe C2 Power este, fără îndoială, un smartphone de luat în seamă, dacă nu chiar un best-buy pentru cei cu buget redus spre mediu, care au nevoie de un device corect, cu specificații și performanțe bune. În ceea ce mă privește, încă îl folosesc cu plăcere în fiecare zi și sunt în continuare încântat de calitatea fotografiilor și a display-ului. Evident că smartphone-ul are și minusurile sale, care pot fi ușor neglijabile :

- video doar HD și doar pe camera principală
- lipsa NFC (deși nu cred că sunt multe alternative în segmentul ăsta de preț care să aibă așa ceva)
- lipsa busolei (cumva specifică segmentului)
- bateria, care, în ciuda capacității ridicate, asigură o autonomie normală
- greutatea (155 grame) și dimensiunile (în special grosimea)
- led-ul pentru blitz nu este dintre cele mai puternice, însă, din nou, se încadrează în media clasei.

În încheiere, vă invit să-mi împărtășiți și voi din experiența utilizării lui C2 Power sau, după caz, să mă „bombardați” cu întrebări legate de acest smartphone.

V-am rămas dator cu detaliile despre achiziție. Am ales Flanco, pentru preț (549 în momentul achiziției, 499 la momentul scrierii acestui review), dar mai ales pentru amabilitatea băieților de la Flanco Suceava (Carrefour).

SONY A9 - primele sample-uri de la DPReview

Încă de la lansarea sa de săptămâna trecută, cel mai nou flagship de la SONY, A9, a stârnit interesul și curiozitatea întregii lumi fotografice.
Ieri, cei de la DPReview au publicat o serie bogată de fotografii de sport trase cu noul A9.
Rezultatele sunt remarcabile din punctul meu de vedere.
Seria completă este AICI .

joi, 23 martie 2017

Mixfader - DJ la purtător

   Încă de când am pus mâna pentru prima dată pe un pick-up, m-am îndrăgostit fără drept de apel de feeling și de sound. Așa că de câte ori am avut ocazia ca DJ, am mixat „pe plăci”, chiar dacă aveam câteva și acelea cu muzică de club mai veche. Mi-am promis chiar că o să îmi iau un pick-up cu care să mă „joc” din când în când acasă.
   N-am reușit să îmi iau pick-up încă, dar am descoperit zilele trecute o aplicație foarte tare, care mi-a mai potolit un pic setea de DJ-ală și de vinil în special.
   Aplicația se numește sugestiv Mixfader DJ - digital vinyl și este disponibilă atât pentru iOS cât și pentru android. În trecut am mai încercat alte aplicații asemănătoare (al căror nume îmi scapă acum), însă aceasta e de departe cea mai reușită. Ca dovadă, de aproape o săptămână o folosesc zilnic.
   Ce face Mixfader DJ ?
   Pe scurt, te ajută să faci scratch-uri „like a PRO” direct de pe telefon sau tabletă; iar pentru asta ai 2 sample-uri de beat plus 2 pack-uri de efecte pentru scratch incluse. Aplicația conține și efecte (Flanger, Reverb, Phaser etc) sau posibilitatea de a seta cue-uri sau loop-uri pe diverse pasaje de beat/efect. O poți personaliza după bunul plac din setări, poți regla volum și pitch individual pentru fiecare player (A și B), însă partea cea mai tare este că o poți folosi alături de un device care să ducă mixatul cât mai aproape de realitate - Mixfader, primul fader portabil wireless din lume. Practic este un fader ca cel pe care îl întâlnești la mixerele de dj, dar fără cabluri.
     Device-ul are un acumulator ce îi asigură o autonomie de aproximativ 20 de ore (se încarcă într-o oră) și se conectează la telefon, tabletă sau pc prin Bluetooth.
    Odată ce l-ai conectat, poate începe distracția, căci nimic nu te mai poate opri să faci scratch-uri sau să mixezi ca idoli tăi. Desigur că pentru asta trebuie ceva practică, iar dezvoltatorii aplicației chiar au inclus în ea câteva tutoriale video din care te poți inspira.
    Personal am folosit aplicația fără fader și, chiar și așa, mi-a plăcut foarte mult. Fader-ul are un preț decent pentru posibilitățile pe care le oferă - 129 $ pe site-ul producătorului sau aproximativ 570 ron pe Thomann.
    Detalii amănunțite despre Mixfader găsiți pe site-ul producătorului, iar clipuri demonstrative sunt din belșug pe Youtube.
    Să auzim de bine!



vineri, 17 martie 2017

Scurt review img Stage Line MD-4800 & MD-480

   După cum scriam într-un post anterior, pasiunea pentru muzică a apărut cu mult timp înainte de cea pentru fotografie. Mai precis, undeva prin 1994. De atunci am ascultat multă muzică redată pe diferite sisteme și suporturi, de la casetă la miniDisc sau mp3-player.
   Când vine vorba de ascultat muzică, primele lucruri la care te gândești sunt căștile și boxele. Pentru că astăzi am avut ocazia să testez o pereche de căști, m-am gândit că n-ar fi rău să vă împărtășesc și vouă din experiența cu ele.
   Așadar, vorbim despre img Stage Line MD-4800, o pereche de căști cu denumire pompoasă și cu specificații pe măsură. Ok, avem specificații bune, dar cum sună?
De asta am fost curios și eu, iar, pentru a mă edifica, le-am testat în diverse situații. Prima dată le-am conectat la telefon, de pe care am redat o piesă de pe Youtube. Prima impresie a fost una bună, iar la o comparție cu mai vechile MD-480, tot de la Stage Line, am sesizat mici diferențe.
   Le-am conectat apoi la amplificatorul de căști din radio și am ascultat în paralel câteva piesa de la radio și de pe Youtube. Ba chiar am făcut și o intervenție live cu ele (MD-4800). Trebuie să recunosc că nu prea m-am simțit confortabil cu ele, dar, poate, asta are legătură cu faptul că m-am obișnuit cu celelalte. La audițiile în paralel s-a simțit clar diferența dintre ele, în sensul că MD-4800 au un bass ușor mai pronunțat față de MD-480, dar partea de medii este undeva în spate, nefiind foarte bine definită. Înaltele mi s-au părut echilibrate. Nici stereofonia nu este foarte bine definită la aceste căști, dar asta contează mai puțin dacă le vei folosi mai ales în club/pub ca DJ. Până la urmă asta este și destinația pentru care Monacor/Stage Line au conceput MD-4800, lucru întărit de specificațiile producătorului.
    Tot din speficații aflăm că MD-4800 sunt dotate cu magneți de neodynium și driver de 50mm. Volumul este unul decent, ușor mai ridicat față de MD-480 (300mW vs 200mW), ceea ce iarași ajută un DJ. Și cablul fix de 3 metri este de ajutor unui DJ, la fel ca și design-ul și modularitatea căștilor, MD-4800 având cupe pivotatnte într-o singură direcție. Apropos de design ... ceva îmi aduce aminte de celebrele HDJ-1000 de la Pioneer.
    Deși am avut rezerve în ceea ce privește plierea pe cap și urechi, MD-4800 stau foarte bine pe cap, fiind realtiv ușoare și fixându-se destul de bine pe urechi, pentru o bună izolare față de zgomotul ambiental. Nu insist pe celelalte specificații pentru că sunt disponibile pe site-ul producătorului și pentru că m-am gândit că e mai important să aflați cum se aud.
    Ca și concluzie, aș spune despre MD-4800 că sunt o pereche de căști decente și chiar corecte pentru prețul lor (115 RON la prietenii de la Expert Music), fiind recomandate în special DJ-ilor mai noi sau mai vechi. Pot fi folosite și pentru audiție, dar detaliile nu vor surprinde.
    Pentru audiție și alte situații, recomand MD-480, căști de care sunt foarte mulțumit și acum (raport calitate-preț), după vreo 2 ani de folosire zilnică. Acestea au un sunet mai echilibrat, cu medii ce aduc sunetul „în față” și cu bass și înalte suficient de pronunțate ca să creeze o experiență audio plăcută. De asemeni,la MD-480 și stereofonia este mai pronunțată față de MD-4800. Un dezavantaj pentru MD-480 ar fi cablul de 1.2 metri fix, care în timp își pierde din elasticitate. Deși au cupele mai mici față de MD-4800 (cu driver tot din neodynium de 38mm), MD-480 izolează și ele destul de bine și se pliază confortabil pe cap, fiind sensibil mai ușoare (150 grame vs 255 grame MD-4800). În timp au cedat ornamentele laterale argintiu-satinate, iar îmbrăcămintea cadrului metalic (a benzii de cap) a crăpat în partea superioară pe interior. La fel s-a întâmplat și cu unul din padurile căștilor. Însă niciunul dintre aceste aspecte nu a afectat utilizarea lor.
     În loc de încheiere vă recomand cu căldură ca, atunci când vreți să vă cumpărați o pereche de căști mai scumpe sau mai ieftine, să căutați cât mai multe referințe despre ele și, în măsura posibilităților, să le testați înainte de a le cumpăra, pentru că cee ce place altuia, ție s-ar putea să nu-ți placă.
     Audiții plăcute și alegeri inspirate!



marți, 14 martie 2017

A fost odată 4G

     Experiența mea cu internetul mobil începea pe undeva prin 2003, pe când foloseam un Nokia 5100, care avea port IR cu ajutorul căruia îl conectam la laptop și astfel aveam internet cam pe oriunde era semnal. Mă rog ... conexiune la internet, pentru că despre viteză nu putea fi vorba. Dar așa cum era, internetul de atunci era mai bun decât nimic.
     Astăzi deja vorbim de 4G sau chiar 4G+, un internet ce teoretic ar trebui să ajungă la viteze de până la 300mbps. Am zis „wow” când am citit prima dată despre treaba asta și am zis să și testez. Așa că am mers la 2 dintre cei mai importanți operatori de telefonie, solicitându-le o soluție pentru a putea testa echipament 4G acasă. Pentru că de ceva vreme m-am mutat într-o zonă din afara orașului unde nu sunt foarte multe soluții de conectare la internet, m-am gândit să încerc una din variantele 4G.
    Am mers prima dată la Vodafone, care mi-au oferit pentru test un modem portabil Vodafone Hotspot R216. Device-ul e mic (aproximativ de dimensiunea unui card bancar), elegant, are acumulator de 1500mAH și este compatibil 4G (viteze de până la 150mbps).
    Avantajul e că îl poți lua cu tine oriunde, având o autonomie de aproximativ 1/2 de zi (cel puțin în testele mele). Chiar și așa, când se descarcă, îl poți conecta la laptop ori PC sau îl poți ține la încărcat non-stop la priză (cee ce nu e recomandat pentru acumulatorul său). Oricum, dacă se instalează aplicația Vodafone Mobile Wi-fi Monitor (utilă și pentru monitorizarea traficului), vei fi avertizat când bateria ajunge la 10% din capacitatea sa.
     Cu acest modem am avut semnal Wi-fi în toată casa (2 nivele), iar viteza a fost oarecum mulțumitoare având în vedere zona (aproximativ 2,4 km de oraș). În testele efectuate cu aplicația Speedtest am obținut viteze cuprinse între 19 și 21Mbps la download și până la 25Mbps la upload.  În oraș, cu același modem, nu am reușit să depașesc 36Mbps la download. Ca idee, în urmă cu un an, reușeam să obțin cu un telefon compatibil 4G o viteză de 70-75Mbps. Am returnat modemul a 2-a zi, pentru că nu am fost pe deplin mulțumit de viteză și de tarife și condițiile operatorului. Ar mai fi de adăugat că Vodafone oferă posibilitatea contractării unui abonament cu router stand-alone(fix) și cu viteză de download  promisă de până la 50Mbps. L-am testat în magazin și am obținut o viteză de 45Mbps, ceea ce mi se pare mai aproape de ceea ce am nevoie. Însă, atât aici cât și la cealaltă opțiune de conectare, traficul este limitat la 100Gb/lună, ceea ce pentru unii ar putea fi de ajuns.
     Următoarea oprire a fost la Orange, acolo unde aveam și varianta contractării unui pachet internet + TV satelit la vreo 80 de lei /lună. Deși prețul pare avantajos, am zis că nu aleg nimic până nu testez. Despre satelit știam că e ok de la vecinul meu, însă cu internetul a trebuit să mă conving singur. Așa că am mers într-un Orange Shop, am semnat un contract ce includea atât internet 4G, cât și Tv satelit, urmând ca, în maxim 48 de ore, dacă nu sunt mulțumit, să pot rezilia contractul fără obligații. În scurt timp am plecat din shop cu modemul (Huawei B310), pe care abia am așteptat să îl testez acasă.
     Însă rezultatele au fost mult sub așteptări; cu greu am reușit să obțin în teste viteze de 14mbps la download. În rest, de cele mai multe ori viteza se situa pe la 7-8mbps. Chiar și așa viteza din teste oscila foarte mult și uneori a scăzut până sub 1Mbps, făcând utilizarea aproape imposibilă. A fost nevoie de un restart al router-ului pentru a putea fi folosit în condiții optime, dar, chiar și așa, viteza nu a depăși valorile de mai sus. Toate acestea, completate de faptul că semnalul Wi-fi nu era chiar strălucit plus semnalul 4G care scădea în loc să crească atunci când conectam antena inclusă în pachetul modemului, m-au făcut să returnez router-ul a doua zi, deși aveam posibilitatea de a-l păstra pe durata unui week-end.
     Poate ai fi tentat(ă) să spui că m-am pripit și nu am făcut teste în condiții diferite ... M-am convins că nu a fost așa după ce am testat viteza 4G de la Orange folosind un telefon compatibil. Rezultatele au fost similare cu cele ale router-ului, deși, de data asta, eram chiar în oraș.
     De la ceilalți operatori (Digi și Telekom) n-am testat nimic pentru că mi s-a spus că în zona unde locuiesc nu este semnal 4G.
     Concluziile le las în seama voastră. Eventual, dacă aveți valori mai bune în teste, le aștept aici într-un comentariu.
     Nu am scris postarea la sugestia vreunei companii de telefonie sau cu părtinire pentru alta; am vrut pur și simplu să-i ajut pe cei aflați în situația mea să facă o alegere. E posibil ca testele mele să nu fie cele mai concludente, însă este cât se poate de clar că rețelele 4G din România sunt supra-aglomerate (din ce în ce mai mulți români folosesc terminale 4G) și de aici vitezele scăzute.
     Spor la navigat și testat!
    

joi, 16 februarie 2017

Bucuriile lui 2016

   Anul pe care l-am lăsat în urmă de mai bine de 1 lună și jumătate s-a încheiat cu 2 realizări fotografice de excepție :
   Prima a fost apariția și primirea albumului „Culorile Ortodoxiei”, editat de asociația ORTHNET, cu binecuvântarea Mitropoliei Ortodoxe a Poloniei.
2016 a fost anul dedicat României, astfel că ediția de anul trecut a albumului a reunit câteva din cele mai reprezentative fotografii cu biserici, mănăstiri și aspecte de viață creștin-ortodoxă din țara noastră. În anii precedenți acest album a fost dedicat altor țări ortodoxe din zonă.
Fotografiile au fost alese de editori din miile postate de-a lungul ultimilor ani de diverși useri din toată lumea pe site-ul Orthphoto.net. Dintre fotografiile mele, au fost selectate 22, inclusiv fotografia de pe coperta 1 a albumului (vezi foto de mai jos), reprezentând Catedrala Ortodoxă „Nașterea Domnului” din Suceava.
Bucuria acestei realizări a fost imensă, mai ales că este prima notabilă din acest segment.
   
 

   A doua realizare și surpriză a anului trecut a fost să mă număr printre cei 12 câștigători ai concursului Galben, organizat de Nikon România pe site-ul Nikonisti.ro. Totodată, fotografia câștigătoare și-a găsit locul într-una din filele calendarului aniversar „Nikon 2017 – 10 Ani de Nikon în România”. Participarea la acest concurs mi-a adus un obiectiv Nikkor Af-s DX 35mm f1.8 G, acesta fiind și cel mai consistent premiu câștigat de mine până acum în țară.
Mulțumesc și pe această cale organizatorilor și îi felicit pe ceilalți câștigători. 


luni, 13 februarie 2017

Happy World Radio Day!

 
Salutare!
Astăzi este despre radio, pentru că e ziua lui ... chiar internațională. Nu a aparatului de radio (deși face parte și el din poveste), ci a acestui fenomen care împărtășește, prin intermediul undelor, emoție, bucurie, prietenie ... .
Am ales să scriu despre radio, pentru că „el” a fost prima mea „dragoste”, cu vreo 14 ani înainte de fotografie.
Totul începea prin '93-'94 când, împreună cu un vecin, am hotărât să ne facem un radio de bloc, care ulterior a devenit de cartier. Am ales varianta cea mai simplă - am tras fire de la fiecare dintre noi către vecinii dornici să ne asculte nebunia și puneam muzică și informații sau dedicații inregistrate pe casetă. A fost o treabă frumoasă, care din păcate nu a ținut prea mult pentru că, pentru mine, urma clasa a VIII-a și implicit pregătirea pentru admiterea la liceu.
A urmat perioada liceului în care am lăsat-o mai moale în primii ani cu radioul, dar nu ezitam să particip la concursurile de la posturile locale sau naționale. Primul care îmi vine în minte este cel de la un radio local din Câmpulung-Muscel, în care trebuia să propun o piesă favorită, care apoi urma să fie votată de ascultători. Nu mai știu dacă am câștigat sau nu, dar țin minte ce emoții am avut când am fost „live”. Printre colegi devenisem un fel de casetofon ambulant, fiind cumva „celebru” pentru felul cum fredonam hiturile vremii.
În ultimii ani de liceu, m-am ocupat în câteva rânduri de serile de program de la stația de radio a internatului și, tot pe atunci, m-am înscris în fan-clubul unui radio din Pitești. Aici am cunoscut oameni cu un caracter aparte, care au pus umărul, mai mult sau mai puțin la formarea mea de mai târziu.
Nu a trecut mult și deja aveam prima mea emisiune (deși mai corect, în termeni radiofonici, ar fi să îi spun pastilă), iar în 2000 am fost selectat în echipa unui nou radio, tot din Pitești - Muntenia FM.
N-am stat multă vreme aici, pentru că exact acum 16 ani, în februarie 2001 mi se propunea să lucrez la ALPHA Pro, radioul în al cărui fan-club mă înscrisesem cu câțiva ani în urmă. Aici cred că am trăit cea mai frumoasă perioadă din cariera de DJ de radio, fiind locul unde am legat prietenii trainice și unde am avut o interacțiune fabuloasă cu ascultătorii.
De la Alpha Pro am plecat, nu fără regrete, în 2003 la proaspăt apărutul Kiss FM (stația locală din Pitești). Aici am schimbat postul, fiind angajat ca și producer, „titlu” pe care îl păstrez și astăzi.
Accederea într-o rețea națională m-a ajutat să cresc profesional și m-a determinat să fiu mereu competitiv. Însă, fără îndoială, cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat cât timp am fost la Kiss, a fost să o cunosc pe Narcisa, cea alături de care împart, de aproape 10 ani, Fericirea.
M-am întors la programele live în august 2007, când am intrat în echipa Impact FM, un radio regional cu sediul central la Suceava, la care mă găsiți/auziți și astăzi.
Cam asta a fost povestea mea despre radio, ceva ce a început ca o joacă, dar care acum e o adevărată poveste de viață, pe care mă bucur că o pot împărtăși cu voi. M-aș bucura și mai mult dacă și voi - fie foști sau actuali oameni de radio, fie ascultători, mi-ați împărtăși (într-un comentariu) din poveștile voastre cu și despre #RADIO.